Întunericul, singurul meu însoțitor – partea a treia

Deși genetica care o influență majoră în apariția unei boli mintale, trebuie să accentuăm faptul că biologia nu trebuie echivalată cu destinul. Este limpede că majoritatea cazurilor de boli mintale reprezintă o combinație a naturii umane și a influențelor exterioare, a structurii chimice a creierului și a stresului asociat vieții. De aici deducem că trebuie să ne protejăm sănătatea mintală, așa cum facem cu cea fizică. Dacă boala psihică nu este doar codificată genetic, ci și asociată stresului, ar fi bine să fim atenți la factorii stresanți pe care îi acceptăm în viața noastră. Înseamnă să fim mai vigilenți în privința sănătății noastre atunci când trecem prin perioade stresante. Înseamnă să apelăm mai prompt la terapeuții din domeniul sănătății mintale, pentru bunăstarea noastră psihologică, dar și să căutăm călăuzirea oferită de liderii spirituali.

Întunericul, singurul meu însoțitor – partea 1

Dintre toate nefericirile pe care le experimentează oamenii, boala este mai adâncă decât toate celelalte. Este sabia lui Dumnezeu ce lovește dintr-odată… Atunci când sunt sărac, îmi lipsesc unele lucruri, iar atunci când sunt izgonit, îmi lipsește tovărășia altor oameni, însă în boală îmi lipsește propria persoană. John Donne

„M-am luptat cu boala psihică manifestată clinic de-a lungul ultimului sfert de viață”, mărturisește Kathryn Greene-McCreight, autoarea cărții Întunericul, singurul meu însoțitor. Un răspuns creștin la bolile psihice. Titlul cărții este dat de ultimul verset al Psalmului 88, care în traducerea Book of Common Prayer (1979), spune: „Și întunericul îmi este singurul însoțitor”

Tulburările afective – introducere

Tulburările afective influențează persoana atât din punct de vedere mental, cât și fizic. Gândurile și sentimentele sunt alterate; alimentația și odihna sunt perturbate. Persoana nu mai poate funcționa normal, se simte singură, separată de Dumnezeu și cu un gol interior.